Există multe tipuri de materiale de izolare, care pot fi împărțite în trei categorii: gaz, lichid și solid. Materialele utilizate în mod frecvent pentru izolarea gazelor sunt aerul, azotul, hexafluorura de sulf, filmul pentru izolarea PC-urilor și așa mai departe. Banda autoadezivă din cauciuc siliconic este, de asemenea, un tip de material izolant.
Materialele de izolare lichidă includ uleiuri de izolare minerală, uleiuri de izolare sintetică (ulei de silicon, dodecilbenzen, poliizobutilenă, izopropilbifenil, diaryletan, etc.). Materialele solide de izolare pot fi împărțite în categorii organice și anorganice. Materialele izolatoare solide organice includ vopsele izolante, clei izolanți, hârtii izolante, produse din fibre izolatoare, materiale plastice, cauciucuri, tuburi de vopsea lavaj și produse din fibre impregnate izolante, filme electrice, produse compozite și benzi adezive, produse laminate electrician și altele asemenea. Materialele anorganice de izolare solidă includ în principal mica, sticlă, ceramică și produsele lor. În contrast, varietatea de materiale izolante solide este, de asemenea, cea mai importantă.
Diferitele cerințe privind echipamentele electrice privind performanța materialelor izolatoare au un accent deosebit. Materialele de izolare pentru dispozitivele electrice de înaltă tensiune, cum ar fi motoarele de înaltă tensiune, cablurile de înaltă tensiune etc., necesită o rezistență ridicată la degradare și pierderi dielectrice scăzute. Aparatele electrice de joasă tensiune sunt necesare în principal pentru rezistența mecanică, alungirea la rupere și calitățile rezistente la căldură.
Proprietățile macroscopice ale materialelor izolatoare, cum ar fi proprietățile electrice, proprietățile termice, proprietățile mecanice, rezistența chimică, rezistența la intemperii și rezistența la coroziune sunt strâns legate de compoziția sa chimică și structura moleculară. Materialele anorganice de izolare solidă sunt în principal compuse din siliciu, bor și diferiți oxizi metalici, în principal structuri ionice, caracteristicile principale ale rezistenței la căldură ridicate, temperatura de lucru este în general mai mare de 180 ° C, stabilitate bună, rezistență la îmbătrânire atmosferică, și performanța de îmbătrânire pe termen lung sub efectul unui câmp electric; dar fragilitate ridicată, rezistență scăzută la impact, presiune ridicată și rezistență redusă la tracțiune; slabă prelucrare. Materialele organice sunt, în general, polimeri cu o greutate moleculară medie cuprinsă între 104 și 106, iar rezistența lor la căldură este de obicei mai mică decât cea a materialelor anorganice. Materialele care conțin inele aromatice, heterocicluri și siliciu, titan și fluor sunt mai rezistente la căldură decât materialele polimerice generale.
Factorii importanți care afectează proprietățile dielectrice ale materialelor izolatoare sunt polaritatea moleculelor și conținutul componentelor polar. Condiția dielectrică și pierderea dielectrică a materialelor polare sunt mai mari decât cele ale materialelor nepolare și este ușor să adsorb ioni de impurități pentru a crește conductivitatea și a reduce proprietățile dielectrice. Prin urmare, este necesar să se acorde atenție curățării și prevenirii contaminării în timpul fabricării materialelor izolatoare. Dielectricitatea pentru condensatori necesită constante dielectrice ridicate pentru a-și îmbunătăți caracteristicile specifice.
