Funcția materialului izolator este de a izola piesele cu potențial diferit în echipamentul electric. Prin urmare, materialul izolator ar trebui să aibă mai întâi o rezistență ridicată la izolație și o rezistență la compresiune și poate evita accidente precum scurgerea și defectarea electrică. În al doilea rând, performanța rezistentă la căldură este mai bună, iar îmbătrânirea și deteriorarea sunt evitate din cauza supraîncălzirii pe termen lung; în plus, sunt necesare o bună conductivitate termică, rezistență la umiditate, rezistență la fulgere, rezistență mecanică ridicată și procesare convenabilă a procesului. Conform cerințelor de mai sus, indicii de performanță ai materialelor izolatoare utilizate în mod obișnuit includ rezistența dielectrică, rezistența la tracțiune, greutatea specifică și coeficientul de dilatare.
Materialele izolatoare folosite în mod obișnuit de către electricieni sunt clasificate în materiale izolante anorganice, materiale izolatoare organice și materiale izolante mixte în funcție de proprietățile lor chimice. Materialele anorganice utilizate în mod obișnuit sunt: mica, azbest, marmură, porțelan, sticlă, sulf, etc., utilizate în principal ca bobine pentru motoare, aparate electrice, întrerupătoare și izolatoare. Materialele izolatoare din materiale organice includ: șelac, rășină, cauciuc, fire de bumbac, hârtie, cânepă, raion etc. Cele mai multe dintre acestea sunt utilizate pentru a realiza vopsele izolante, izolate acoperite cu fire de înfășurare etc. Materialul izolant mixt este o varietate de izolații turnate materialele realizate din cele două tipuri de materiale de mai sus și utilizate ca bază și învelitoare a unui aparat electric.
